Cum să pui virgula corect

E crimă și pedeapsă în postări și comentarii pe toate platformele sociale. Sunt extrem de mulți care habar nu au de existența virgulei sau o folosesc total greșit.

Deși pare greu de crezut, cea mai frecventă greșeală rămâne virgula între subiect și predicat. Este în același timp cea mai simplă și cunoscută regulă de gramatică, dar și cea mai încălcată.

Mai rău este când astfel de greșeli apar la oameni educați, cu poziții-cheie în organizațiile lor. Nu mai zic de câte ori am văzut virgulă între subiect și predicat în titlurile din presă și la jurnalele principale de știri.

„Ana, merge la ședință.” să trăiască, ce să zic … ?!

Sau zic. În articol ai multe exemple despre cum să folosești corect virgula. Sunt exemple concrete de greșeli, dar și de situații în care virgula poate schimba complet sensul propoziției, ba chiar poate și ucide în unele situații. 🙂

Ce este virgula și la ce te ajută în viață?

VIRGULA = Semn de punctuație care delimitează grafic unele propoziții în cadrul frazei și unele părți de propoziție în cadrul propoziției.
SURSA: DEX

 

Mai multe exemple pentru situațiile când TREBUIE să pui virgulă:

• Virgula se pune înainte de conjuncţiile coordonatoare adversative (dar, iar, ci, precum și, deci, în concluzie):
  CORECT: „Nu mai am timp, dar tot aș scrie raportul.”, „Nu am mai mers la birou, ci am lucrat de acasă.”, „Eu am scris prezentarea, iar Marcela a prezentat-o.”
  GREȘIT: „Nu mai am timp dar tot aș scrie raportul.”, „Nu am mai mers la birou ci am lucrat de acasă.”, „Eu am scris prezentarea iar Marcela a prezentat-o.”

 

• Virgula desparte complementele circumstanțiale care sunt amplasate între subiect și predicat:
  CORECT: „Angajații, atunci, au decis să intre în grevă.”
  GREȘIT: „Angajații atunci au decis să intre în grevă.”

 

• Virgula scoate în evidență cuvintele de adresare:
  CORECT: „Andrei, vino la birou!”, „Cornel, felicitări!”, „Colegi, trebuie să ne grăbim!”
  GREȘIT: „Andrei vino la birou!”, „Cornel felicitări!”, „Colegi trebuie să ne grăbim!”

 

• Virgula separă un vocativ sau o interjecţie de restul enunţului:
  CORECT: „Atenție, mai aveți 5 minute până la ședință!”, „Unde mergi, deșteptule?”, „Du-te, mă, și lasă-mă în pace!”, „Hai, termină cu glumele!”, „Adio, bonusuri!”, „Bine ați venit, colegi!”, „Șefule, unde ai pus dosarul?”, „Zât, pisică!”
  GREȘIT: „Atenție mai aveți 5 minute până la ședință!”, „Unde mergi deșteptule?”, „Du-te mă și lasă-mă în pace!”, „Hai termină cu glumele!”, „Adio bonusuri!”, „Bine ați venit colegi!”, „Șefule unde ai pus dosarul?”, „Zât pisică!”

 

• Virgula desparte elementele unei adrese și ale unei date:
  CORECT: Luni, 22 mai, 2023.
  GREȘIT: Luni 22 mai 2023.

 

• Virgula desparte citatele de restul frazei:
  CORECT: Directorul declara, „Merg mai repede cu bicicleta decât trenul pe ruta Craiova – București.”
  GREȘIT: Directorul declara „Merg mai repede cu bicicleta decât trenul pe ruta Craiova – București.”

 

• Virgula separă două propoziţii principale juxtapuse:
  CORECT: „Cu toate astea îți spun, este o perioadă grea și trebuie să muncești”, „Nu mai mergi la birou, pleci în delegație”, „S-a terminat programul, ce mai aștepți?”
  GREȘIT: „Cu toate astea îți spun este o perioadă grea și trebuie să muncești”, „Nu mai mergi la birou pleci în delegație”, „S-a terminat programul ce mai aștepți?”

 

• Virgula înlocuiește verbul când propoziția este eliptică de predicat:
  CORECT: „Colegii, niște inconștienți”, „Jurnaliștii, în acțiune”
  GREȘIT: „Colegii niște inconștienți”, „Jurnaliștii în acțiune”

 

• Virgula izolează apoziţiile:
  CORECT: „Șefa mea, Cornelia, ține astăzi discursul.”, „Jurnaliștii au terminat ancheta în doar o săptămână, presați de șefi.”, „Laurențiu, subalternul meu de doi ani, tot nu înțelege ce-i spun.”
  GREȘIT: „Șefa mea Cornelia ține astăzi discursul.”, „Jurnaliștii au terminat ancheta în doar o săptămână presați de șefi.”, „Laurențiu subalternul meu de doi ani tot nu înțelege ce-i spun.”

 

• Virgula separă secvenţe circumstanţiale:
  CORECT: „Directorul, grăbit tare, a uitat raportul pe masă.”, „Ședința internă, care a durat trei ore, nu s-a terminat cu niciun rezultat.”, „Când am plecat spre interviu, am uitat să mă dau cu ruj.”, „Am ajuns la redacție, unde am aflat că nu am cu ce să filmez.”, „Nu este corect ca eu să muncesc 10 ore pe zi, în timp ce Andrei pleacă acasă după doar jumătate de zi.”
  GREȘIT: „Directorul grăbit tare a uitat raportul pe masă.”, „Ședința internă care a durat trei ore nu s-a terminat cu niciun rezultat.”, „Când am plecat spre interviu am uitat să mă dau cu ruj.”, „Am ajuns la redacție unde am aflat că nu am cu ce să filmez.”, „Nu este corect ca eu să muncesc 10 ore pe zi în timp ce Andrei pleacă acasă după doar jumătate de zi.”

 

• Virgula se pune după Interjecțiile și adverbele de afirmație sau de negație:
  CORECT: „Da, o să participăm împreună la conferința de presă.”, „Iată, am reușit să obținem rezultatele dorite.”, „Bineînțeles, o să mă pregătesc temeinic pentru interviu.”, „Nu, așa nu este corect!”
  GREȘIT: „Da o să participăm împreună la conferința de presă.”, „Iată am reușit să obținem rezultatele dorite.”, „Bineînțeles o să mă pregătesc temeinic pentru interviu.”, „Nu așa nu este corect”

 

Nu așa! Când NU TREBUIE să pui virgulă:

• Între subiect și predicat:
  CORECT: „Parlamentarii care au protestat ieri în Parlament față de salariile primite au fost amendați.”
  GREȘIT: „Parlamentarii care au protestat în Parlament față de salariile primite, au fost amendați.”

 

• Când izolează un atribut cu rolul de a identifica, şi nu de a explica, de restul enunţului:
  CORECT: „Reportajul scris de doi jurnaliști a fost refuzat la publicare.”, „Discursul premierului Nicolae Ciucă nu a fost înregistrat.”
  GREȘIT: „Reportajul, scris de doi jurnaliști, a fost refuzat la publicare.”, „Discursul premierului, Nicolae Ciucă, nu a fost înregistrat.”

 

• După o conjuncţie coordonatoare adversativă:
  CORECT: „Iar documentul de care avem nevoie trebuie terminat rapid.”, „Dar voi ce faceți aici?”, „Aș fi vrut totuși să nu chiuliți.”, „Ei însă cred că nu performează.”
  GREȘIT: „Iar, documentul de care avem nevoie trebuie terminat rapid.”, „Dar, voi ce faceți aici?”, „Aș fi vrut, totuși să nu chiuliți.”, Ei, însă cred că nu performează.”

 

• În coordonare disjunctivă (conjuncția „sau”):
  CORECT: „Nu am reușit să dau de director pentru că vorbea la telefon sau avea telefonul închis.”, „Te înscrii la concurs sau pleci acasă?”
  GREȘIT: „Nu am reușit să dau de director pentru că vorbea la telefon, sau avea telefonul închis.”, „Te înscrii la concurs, sau pleci acasă?”

 

• Între verb şi complemente:
  CORECT: „Jurnaliștii au declarat înainte de a publica ancheta că nu au reușit să ia toate declarațiile de care aveau nevoie.”, „Vă rog să nu mai continuați scandalul!”
  GREȘIT: „Jurnaliștii au declarat înainte de a publica ancheta, că nu au reușit să ia toate declarațiile de care aveau nevoie.”, „Vă rog, să nu mai continuați scandalul!”

 

Iată și câteva exemple de propoziții în care virgula schimbă tot sensul:

„Haideți să mâncăm, colegi!”
„Haideți să mâncăm colegi!”

„Dați banii săracilor!”
„Dați banii, săracilor!”

„Cornel învață istorie.”
„Cornel, învață istorie!”

„Nu, vreau să rămâi!”
„Nu vreau să rămâi!”

„Nu, te iubesc!”
„Nu te iubesc!”

„Ana, învață lecția!”
„Ana învață lecția”

„Să se ierte nu se poate, să se condamne la moarte!”
„Să se ierte, nu se poate să se condamne la moarte!”

„Să se ierte nu se poate, să se condamne la moarte!”

„Să se ierte, nu se poate să se condamne la moarte!”

„Măi, Vasile, e un idiot!”
„Măi, Vasile e un idiot!”

„Tu știi.”
„Tu, știi?”

Virgula te ajută și când vorbești, nu doar când scrii.

Pentru jurnaliști sau comunicatorii în public, virgula este crucială și atunci când vorbesc, nu doar când scriu. Virgula din orice propoziție sau frază le arată că, acolo unde apare, pot face pauză. În timpul pauzei, au ocazia să tragă o nouă gură de aer ca să poată duce cursiv propoziția sau fraza până la capăt fără să li se taie respirația. Virgula ajută foarte mult la frazare și permite publicului să înțeleagă mult mai bine discursul pentru că este aerisit, nu îngrămădit, grăbit.

De altfel, DEX ne mai spune despre virgulă că este „semn întrebuințat pentru a arăta când trebuie făcută respirația în timpul unei interpretări muzicale vocale.” Nu doar cântăreții trebuie să folosească virgula ca să învețe să respire, ci și orice jurnalist și vorbitor în public.

Ca element de culise din spatele camerelor de filmat, mulți prezentatori de televiziune își umplu de virgule textele pe care trebuie să le citească în direct. Asta pentru că îi ajută să știe când trebuie să facă pauză, când pot respira și cum să frazeze. Știu chiar un prezentator celebru care, pe toate capetele video (cap video = intro = textul citit de prezentator înainte să intre știrea făcută de reporter), își pune virgule între subiect și predicat pentru că îl ajută la frazare și intonație. 🙂

Cum te poți verifica dacă ai pus virgulele corect?

Pe lângă regulile gramaticale de care trebuie să ții cont, există un mic artificiu la care poți apela ca să-ți dai seama că mai trebuie să pui și virgule. Încearcă acest exercițiu: citește cu voce tare ce scrii, fără să faci pauză dacă nu ai pus virgule. Dacă simți că rămâi fără aer și că nu poți termina propoziția sau fraza, înseamnă că ai ratat pe drum niște virgule. Gândește-te că dacă tu nu poți citi tot ce ai scris dintr-o suflare, cel mai probabil nici alții nu vor putea. Acesta este un exercițiu extraordinar pentru jurnaliști. După ce scriu, sunt rugați să citească cu voce tare ca să audă cum sună. Pentru că dacă nu sună bine, nici prezentatorul care le va citi textul nu va avea o viață ușoară. 🙂
Și tu, dacă scrii un discurs pentru tine sau pentru altcineva, nu uita să pui virgule și citește-l înainte cu voce tare.

Cu alte cuvinte, pentru jurnaliști și vorbitorii în public virgula este aur curat, în egală măsură cu punctul.

Dacă ți se pare util articolul, distribuie-l ca să ajungă la cât mai mulți oameni. Dacă ai întrebări sau sugestii, lasă-le în comentarii.

Succes! Mulțumesc că ești aici!