Nicușor Dan și Ilie Bolojan au părut, inițial, salvatorii României. Cuplul format dintr-un gospodar și un matematician părea exact ce are nevoie România, după 25 de ani de PSD, perpetuu înfipt cu colții în ciolan.
Dezamăgirea a venit, însă, mai repede decât anticipa oricine. Încă din prima lună de mandat a celor doi, a apărut o ruptură iremediabilă pe care, eu cel puțin, n-am înțeles-o nici până în ziua de azi. Dacă ne uităm la analizele din media, observăm că nici jurnaliștii și specialiștii în comunicare care i-au susținut pe cei doi nu au înțeles strategia de comunicare.
Clar, discursul lor a fost, de la început, „altceva”. Mai puțină politică, mai multe cifre. Problema a apărut, însă, în momentul în care au fost nevoiți să explice cea mai dură măsură fiscală luată după criza din 2008: majorarea TVA. Nici Bolojan n-a explicat pe înțelesul oamenilor de ce a trebuit crescută taxa, nici Nicușor Dan n-a explicat de ce nu era nevoie de această măsură. Și ambii au ratat ceva esențial în comunicare: este mult mai important CUM spui, decât CE spui.
În comunicarea publică, nu contează doar ce intenționezi să transmiți, ci ce înțelege, ce simte și ce reține publicul. Mesajul nu ajunge niciodată „pur” la oameni, ci trece prin filtre de percepție: emoții, frici, experiențe personale, prejudecăți, context social și încrederea deja existentă în vorbitor. De aceea, Nicușor Dan și Ilie Bolojan pot fi, „de partea bună a istoriei” dar, dacă vorbesc rece, rigid, tehnic și fără empatie, publicul nu-i percepe ca lideri responsabili, ci, culmea, ca oameni rupți de realitate.
În comunicarea de criză, percepția devine aproape la fel de importantă ca faptele, pentru că oamenii nu reacționează doar la decizii, ci la felul în care acele decizii sunt explicate. O criză de imagine apare exact în spațiul dintre „ce am vrut să spun” și „ce a înțeles publicul că am spus”. Iar când liderul nu explică simplu, să înțeleagă și un elev de clasa a patra, când nu arată că înțelege durerea oamenilor și nu construiește încredere, măsurile bune pot să pară abuzuri, aroganță, cinism, încăpățânare, „c-așa zic eu”.
Dacă ne uităm la analiza discursului de ieri al președintelui Nicușor Dan, făcută de mai mulți jurnaliști, activiști, găsim aceleași concluzii: „A ieșit să spună nimic” și „Nu prinde al doilea mandat”.
Las mai jos și propria analiză a discursului lui Nicușor Dan după ce Guvernul Bolojan a fost demis de Parlamentul României.
* A ieșit public rapid, ceea ce e bine. Într-o criză politică, tăcerea amplifică panica, zvonurile și haosul.
* Mesajul central a fost corect: calm, stabilitate, instituții funcționale, direcție pro-occidentală, guvern nou într-un termen rezonabil. A spus clar că exclude alegerile anticipate și că România va avea un guvern pro-occidental.
* Problema este că a comunicat mai mult ca un arbitru de procedură decât ca un lider aflat în fața unei țări obosite, furioase și speriate.
* A repetat cuvântul „calm”, dar nu a produs neapărat calm. Pentru că oamenii nu se liniștesc când li se spune „Calmați-vă!”. Se liniștesc când simt că liderul vede durerea, frica și nedreptatea din spatele crizei.
* A vorbit despre stabilitate, consens, OECD, SAFE, PNRR, buget, consultări informale și formale. Sunt lucruri importante, dar pentru publicul larg sună tehnic, rece, departe de viața de zi cu zi.
* A spus că înțelege așteptările românilor legate de corupție și viața de zi cu zi, dar formularea a rămas generală. Lipsea propoziția umană: „Știu că mulți dintre voi vă întrebați ce urmează cu prețurile, cu taxele, cu salariile, cu afacerile voastre.”
* Formatul fără întrebări a fost o greșeală de percepție. Europa FM a notat încă dinainte că declarația nu urma să fie urmată de întrebări din partea jurnaliștilor. Într-o criză, când președintele vorbește și pleacă, mesajul poate părea controlat, nu asumat.
* A pierdut ocazia să explice simplu „ce urmează”. Nu doar constituțional, ci uman: cine negociază, cât durează, ce se întâmplă între timp, ce riscuri există și ce garanții are cetățeanul că țara nu intră în derivă.
SURSA FOTO: Facebook Tudor Chirilă
* Reacția lui Tudor Chirilă, artist și activist civic, arată exact ruptura de percepție: o parte din publicul pro-reformă nu aștepta doar echilibru, ci o poziționare morală mai fermă. Chirilă l-a criticat pentru că, în numele stabilității și echidistanței, ar fi evitat să spună clar că moțiunea a fost construită pe o minciună politică. Și i se adresează cu un apoelativ dur: „primul pesedist al țării”.
* Aici e marea vulnerabilitate de comunicare a lui Nicușor Dan: pare cinstit, rațional, calculat, dar nu întotdeauna viu. Nu creează emoție. Nu dă sentimentul că intră în luptă. Dă sentimentul că rezolvă o ecuație.
* Nu-l ajută nici limbajul corpului și gesturile faciale. De multe ori, trădează un adult captiv într-un corp de copil, neadaptat, singur, cu rucsacul lui. La acest capitol ar avea nevoie de multă practică, multe simulări concrete, în așa fel încât, să-și dezghețe corpul și mișcarea în cadru.
* Partea bună: Nicușor Dan are un stil scurt, sobru, fără isterie, fără populism. SpotMedia observa după alegerea lui că vorbește simplu, la obiect, cu cifre și informații, într-un discurs politic neobișnuit.
* Partea slabă: într-o criză politică majoră, oamenii nu au nevoie doar de cifre și proceduri. Au nevoie de liderul care spune: „Am înțeles ce doare. Știu cine a greșit. Știu ce am de făcut. Și vă spun, pas cu pas, ce urmează.”
În schimb, discursul lui Ilie Bolojan dinanitea votului moțiunii de cenzură, a fost foarte bun. Pentru prima dată a fost ancorat în realitatea momentului și a spus lucrurilor pe nume, aproape cu cuvintele tuturor celor care gândesc ca el. De altfel, am observat o schimbare de direcție în discursul premierului demis încă de când i-a comparat pe pesediști cu niște șobolani care s-au ascuns care-ncotro când a aprins lumina.
Dar Guvernul Bolojan nu a căzut doar politic. A pierdut și o bătălie de comunicare. Pentru că, așa cum spuneam mai sus, percepția publică este întotdeauna mai puternică decât realitatea și adevărul.
Și exact asta s-a întâmplat în cazul lui. Poți să iei măsuri corecte, argumentate cu cifre, tabele, și urgențe reale. Dar, dacă nu le explici pe limba oamenilor, dacă nu arăți empatie și dacă pari doar omul care taie, publicul nu te va vedea ca pe reformator. Te va vedea ca pe capcăun.
În mandatul lui, românii au simțit că săracii sărăcesc și mai mult, iar belferii scapă, din nou, basma curată. Asta s-a întâmplat pentru că Bolojan:
– a comunicat mai mult ca un administrator, decât ca un lider care înțelege nevoile și fricile oamenilor;
– a părut rigid, defensiv, rece, prea puțin empatic;
– a lăsat impresia că taie de jos înainte să atingă privilegiile de sus. Primele măsuri au vizat creșteri de taxe, TVA, accize, CASS pentru unele pensii și plafonări, care i-au afectat pe oamenii de rând și pe micii antreprenori. Pentru mulți români, încă nu este clar ce privilegii a tăiat, ce robinete de bani și pile a închis;
– a promis că va comunica periodic și va răspunde la întrebări, dar în multe situații a ținut presa la distanță;
– a vorbit, în cea mai mare parte a timpului, în limbaj de lemn, fără să explice pe înțelesul tuturor efectele măsurilor;
– nu a înțeles că percepția publică nu se schimbă doar prin decizii, ci este nevoie să cobori la firul ierbii, acolo unde românul de rând se luptă cu inflația zdrobitoare, prețul uriaș al carburanților, euro la noi maxime istorice în raport cu leul, facturi care depășesc jumătate dintr-o pensie sau un salariu minim, etc.
Din păcate, nu cred în analiza unora care spun că astăzi Bolojan a renăscut. Că s-a transformat în lider din funcționar. Sigur, a câștigat capital politic, mai ales că a avut un discurs foarte bun în Parlament. I-au explodat și cifrele conturilor din social media, ceea ce arată că a căpătat mai multă susținere. Dar schimbarea de direcție a venit prea târziu și nu cred că este suficientă încât să mai conteze în calculele pentru viitorul țării. Cu atât mai puțin să devină un adversar puternic la următoarele alegeri prezidențiale. Ca să păstreze ce a câștigat astăzi și să folosească în avantajul lui, Bolojan trebuie să se umanizeze pentru populație și să fie animal politic, în primul rând, pentru liberalii care-i sapă deja groapa, pentru PSD și AUR.
Până atunci, avem o criză de depășit. Dacă ești antreprenor, freelancer, profesionist în domeniul tău de activitate, nu fi ca Bolojan. Vorbește cu oamenii tăi. Comunică mai clar, mai uman, constant. Pentru că oamenii nu cumpără doar soluții. Mai ales acum, cumpără încredere. Iar încrederea se construiește prin comunicare.
d li se spune „Calmați-vă!”. Se liniștesc când simt că liderul vede durerea, frica și nedreptatea din spatele crizei.
În schimb, discursul lui Ilie Bolojan dinanitea votului moțiunii de cenzură, a fost foarte bun. Pentru prima dată a fost ancorat în realitatea momentului și a spus lucrurilor pe nume, aproape cu cuvintele tuturor celor care gândesc ca el. De altfel, am observat o schimbare de direcție în discursul premierului demis încă de când i-a comparat pe pesediști cu niște șobolani care s-au ascuns care-ncotro când a aprins lumina., mai ales că a avut un discurs foarte bun în Parlament. I-au explodat și cifrele conturilor din social media, ceea ce arată că a căpătat mai multă susținere. Dar schimbarea de direcție a venit prea târziu și nu cred că este suficientă încât să mai conteze în calculele pentru viitorul țării. Cu atât mai puțin să devină un adversar puternic la următoarele alegeri prezidențiale. Ca să păstreze ce a câștigat astăzi și să folosească în avantajul lui, Bolojan trebuie să se umanizeze pentru populație și să fie animal politic, în primul rând, pentru liberalii care-i sapă deja groapa, pentru PSD și AUR.
