Știu, mulți dintre voi sunteți astăzi nespus de mândri că sunteți români. Pleznește în voi patriotismul, ca de mâine să începeți să huliți iar și iar fiecare lucru care nu merge în țara asta. Ba chiar și pe cele care merg, pentru că așa e românul, cârcotaș și se pricepe la de toate.
De tine, românule-veșnic-nemulțumit-dar-bun-la-toate, nu sunt mândră. Nici de țara care te ține, pentru că e ca tine.
Îmi mulțumesc mie pentru răbdarea pe care am avut-o 41 de ani cu România, țara tuturor dezamăgirilor.
Sunt mândră că sunt eu și că am reușit, într-o țară emblematică a hoției, să nu-mi clădesc viitorul prin furt și minciuni.
Îmi mulțumesc mie pentru că fiecare episod în care am rămas om, deși România mi-a pus nervii, răbdarea, banii, chiar sănătatea la încercare.
Sunt mândră că atunci când funcționarii publici m-au umilit la cozi interminabile și mi-au cerut copii la copiile copiilor nu i-am scuipat în față.
Îmi mulțumesc mie că atunci când am ajuns îngenuncheată de durere și plină de sânge pe holurile spitalelor și clinicilor private nu i-am luat la bătaie pe medicii care m-au ignorat și persiflat.
Sunt mândră că m-am educat să nu merg laolaltă cu cireada de neanderthali care depășește pe banda de urgență a autostrăzilor ca să se bage în față. Sunt mândră că m-am educat să-mi înfrânez impulsul românesc de a da flesh-uri și a claxona atunci când cineva conduce puțin mai încet decât merge mintea mea.
Îmi mulțumesc mie că atunci când am ceva de aruncat, caut un coș de gunoi și, dacă nu-l găsesc, îmi țin mizeria în buzunar, în loc s-o arunc pe stradă.
Sunt mândră că, după ce ani de zile am fost învățată că oamenii nu reacționează decât dacă țipi la ei, acum reușesc să comunic prin empatie și vorbă bună.
Îmi mulțumesc mie că am învățat din greșeli și că încerc să fiu un om mai bun în fiecare zi.
Sunt mândră că pot ajuta oameni pe care nu-i cunosc, în loc să fiu un factor de stres în social media și să-mi arunc acolo veninul strâns din cauza țării în care trăim.
Îmi mulțumesc mie că mă pot bucura de lucrurile mărunte, în loc să-mi consum viața tânjind la palate și bolizi ultra rapizi.
Sunt mândră de mine că, într-o societate condusă de șpăgi și pile, nu am luat niciodată nici un ban nemuncit și că nu îi sunt datoare nimănui pentru nici un favor. Sunt mândră că tot ceea ce am făcut în viață este rezultatul unei munci și ambiții asidue.
Îmi mulțumesc mie că, de la 18 ani, de când am drept de vot, nu am căzut niciodată în capcana naivității ca să susțin un partid sau altul, un politician sau altul. Îmi mulțumesc mie că mi-am păstrat capacitatea de a rămâne apolitică într-o țară în care toți sunt la fel și se pupă pe gură imediat după ce se bălăcăresc în direct, la televizor.
Sunt mândră de mine că mi-am păstrat cumpătul în orele interminabile petrecute în trafic, pe drumurile și autostrăzile infirme, care, într-o țară civilizată, nu ne-ar fi costat la fel de mult nici dacă erau pavate cu aur.
Îmi mulțumesc mie pentru prietenii pe care i-am ales. Îmi mulțumesc mie pentru inspirația de a găsi, în toată mocirla românescă, oameni care inspiră și de la care ai ce învăța. Îmi mulțumesc mie că atrag, în meseria mea, oameni frumoși. Puțini, dar buni.
Sunt mândră că reușesc să duc o viață cinstită într-o țară condusă de lași, impostori, hoți, mincinoși, bădărani, nesimțiți, tupeiști, piloși.
Dar nu e meritul României. Este meritul meu pentru că m-am educat și am muncit.
Sunt mândră de mine că nu sunt ipocrită să-mi arăt dragostea de o zi pentru o țară care are prea puțini oameni faini, ale cărei peisaje nu le poți admira pentru că stai în trafic, înghițind gaze de epașament și al cărui președinte tocmai a girat o monstruoasă Coaliție a Rușinii. Pentru că nu suntem toți ași în golf și jonglerii cu PE-SE-DE.
Ca mine mai gândesc cel puțin alți 730.000 de români care vor să emigreze în 2022. „Probabil unii dintre ei sunt cu bagajele făcute”, spune un articol marca Libertatea. 3% dintre români spun că sigur pleacă anul viitor din țară și alți 5% că probabil vor pleca, arată o cercetare realizată de ReThink România. Printre motive: hoția, minciuna și conservatorismul. Tinerii între 16 și 24 de ani au cea mai puternică dorință de a pleca din țară.
Situația este, oricum, îngrijorătoare pentru că aproape 200.000 de români pleacă anual din țară, potrivit Ziarului Financiar.
Poate pentru mine e târziu să fac pasul ăsta, dar în sufletul meu nu mai sunt de mult a României. Sunt a țărilor în care fiecare om contează și are o șansă la o calitate mai bună a vieții.
Suntem un neam adormit. Ne-am anesteziat. Nici morții nu ne mai dor.
Dacă fiecare dintre voi ați încerca să fiți mai buni, mai răbdători, să-l ascultați pe cel care vorbește, să vă faceți treaba, să nu mai gândiți „Lasă că merge și așa”, să faceți mici schimbări în pătrățica voastră, să luați cele mai bune decizii pentru voi fără să-i răniți pe cei din jur, să nu mai treceți pe roșu, să nu vă mai băgați în față la coadă, să nu mai umiliți chelnerii și vânzătorii, să curățați în urma voastră, să nu vă mai lăsați copiii nesupravegheați în restaurant, să spuneți „Mulțumesc!” și „Te rog!”, România ar avea o șansă să ne facă, din nou, mândri de oamenii și frumusețile ei.
Tu de ce ești mândru/mândră?
3 comentarii. Leave new
Si eu sunt mandra de mine si de familia mea. Sunt mandra de cursantele mele si de profesorii care chiar mi-au marcat viata si m-au ajutat. Sunt mandra ca mi-am parasit tara pentru a afla adevaruri despre viata care nu se mai gaseau aici. Sunt mandra de orice am ce cauta inca adevarul despre el si viata lui: „cine sunt si de ce am venit aici?”.
Daiana, îmi pare bine să te cunosc! Fii mândră de tine și drumul ales. Numai bine!
Cine are nevoie să fie mândru ?Ego-ul nostru (~3%),sau Sufletul nostru (~97 %),acesta din urmă doar Iubește, este Iubirea ,asemeni lui IISUS Hristos!
Realitatea din jurul nostru reflectă strict interiorul jostru ,critica noastră!
,,Starea de Non Intervenție este Raiul”!