„În fiecare ședință mă fac mică-mică, să nu care cumva să mă vadă cineva și să mă pună să vorbesc.”
„Eu leșin. Efectiv leșin dacă mă pun șefii să prezint următorul proiect.”
„M-au luat emoțiile alea mari de pe acum, deși trebuie să prezint următorul raport trimestrial abia peste o lună.”
„Mi-e efectiv ciudă că știu subiectul atât de bine, dar, din cauza tracului, sunt pur și simplu incapabil să leg două fraze coerente când trebuie să vorbesc în public.”
Îți sună cunoscute gândurile astea? Le ai și tu?
E ok să gândești așa. Vorbitul în public chiar nu este atât de simplu pe cât pare, dar nici rocket science nu este.
Panaceul pentru această „boală”, frica de vorbit în public, este exercițiul.
Nu există prostie când vine vorba de comunicare eficientă, ci lipsă de antrenament.
Imaginează-ți un excursionist care vrea să ajungă pe Vârful Omu și se orientează cu o busolă în mână. Fără să-și dea seama, deviază direcția cu doar un grad. Un mic detaliu. Dar după câteva ore de urcuș și cotituri, nu ajunge în vârful muntelui, ci într-o vale complet diferită.
Un singur grad. Atât a fost nevoie ca să schimbe total destinația.
Regula se aplică nu doar în drumeții, ci și în mintea ta. În obiceiurile tale. În viața ta.
Grădina minții tale
Gândurile și comportamentele noastre sunt ca niște semințe. Ceea ce uzi, crește.
Dacă uzi îndoiala, amânarea, gândurile negative, cresc buruienile. Și dacă nu le tai, acaparează mintea. Sufocă tot ce ar putea crește frumos în jurul lor.
Dar dacă alegi conștient să uzi semințele disciplinei, recunoștinței, concentrării, repetiției – zi de zi, puțin câte puțin – vei avea o grădină înfloritoare, la care vor râvni mulți și te vor întreba „Cum ai reușit?”.
Nu trebuie să plantezi toate gândurile bune în același timp. Nu vei putea să le uzi pe toate dintr-o dată. Shiftul nu vine peste noapte. Ci din obiceiuri cultivate 1% zilnic. Acestea rescriu complet topografia minții, felul în care arată grădina mentală.
Știința pașilor mici
Din punctul de vedere al comunicării, știința pașilor mici nu este doar o metaforă, un concept abstract. Este neuroștiință pură.
Descoperirile recente arată că creierul noastru este capabil să creeze noi conexiuni neuronale de fiecare dată când învățăm ceva nou, când facem mișcare, când îl hrănim cu mâncare adecvată. Acest fenomen se numește neuroplasticitate. Înainte, oamenii de știință credeau că ne naștem cu un anumit număr de neuroni și, cu cât înaintăm în vârstă și avem obiceiuri mai nesănătoare, pierdem din neuroni și nu se mai refac niciodată.
Realitatea este că fiecare gest mic, fiecare obicei repetat întărește conexiunile neuronale. În timp, aceste conexiuni devin modul implicit în care gândim, simțim, reacționăm, vorbim.
Ioana este unul dintre cursanții pe care-i antrenez acum. Când a intrat prima dată în Studioul TV SHIFT, primul lucru pe care mi l-a spus, chiar înainte să se așeze pe fotoliu, a fost clar, răspicat: „Am fobie să mă uit la mine și să mă ascult. Nu-mi suport vocea. Este oribilă. Și când mă uit la mine zici închid ochii de rușine. Nu-mi place de mine, neam!”
Asta s-a întâmplat acum două săptămâni. Acum se înregistrează zilnic și nu i se mai pare nimic în regulă.
Dar n-am făcut magie.
Am aplicat fix schimbarea de 1% pe zi de care avem fiecare dintre noi nevoie ca să obișnuim creierul cu noua situație. Să accepte cum arătăm și cum ne auzim când vorbim. Creierul are nevoie de repetiție ca să ne permită să facem lucruri noi, să le transforme într-o rutină, în așa fel încât, după ce ne-am antrenat suficient de mult, să zică: „E ok. Du-te și vorbește pe scenă. Ai mai făcut asta de atâtea ori. De ce îmi mai ceri voie? Go for it. Poți s-o faci pentru că ai văzut singur că poți să faci asta.”
În lipsa antrenamentului ar spune: „Doamne ferește! Ce vrei să faci? Vrei să ne sinucizi? Fugi de pe scenă! N-ai mai făcut asta niciodată. Vrei să ne facem de râs? Vezi că poți să-mi dai și daună totală și să am brain fog sau chiar să-mi pierd cunoștința!”
Care a fost primul pas pe care l-a făcut Ioana? Acel 1% care, în final, a produs o schimbare majoră?
1. Am rugat-o pur și simplu să povestească din amintiri tot ce i se părea relevant despre ea. Atât. Adică am început să antrenăm vorbirea spontană ca să aibă cursivitate în mesaj.
Apoi am mai adăugat câte 1% pe zi.
2. A doua zi: în timp ce povestea, am rugat-o să se înregistreze audio-video. Dar fără să se uite la ea. Atât.
3. A treia zi: am rugat-o să se uite la video, fără sunet. Și să noteze 2 calități și o trăsătură care poate fi îmbunătățită în ceea ce privește limbajul corpului și imaginea ei: gesturi, expresii faciale, haine, machiaj, coafură, background, lumină.
4. A patra zi: am rugat-o să dea play și cu sunet. Și să noteze 2 calități și o trăsătură care poate fi îmbunătățită: registrul vocal, ritm, pronunție, volum, ticuri verbale (ăăăăăă).
5. A cincea zi: am rugat-o să se concentreze pe mesaj: cursivitate, acuratețea informațiilor, rigiditatea mesajului, storytelling.
6. A șasea zi: am rugat-o să facă o nouă înregistrare și să dea play ca să-și facă analiza din cei 3 pași de mai sus.
7. Din a șaptea zi a început să facă câte o întregistrare pe zi, iar astăzi, două săptămâni mai târziu creierul ei i-a acceptat și vocea și imaginea.
De ce contează victoriile mici
Fix asta face antrenamentul. Prin mici progrese și victorii, convingem creierul că starea pe care o considera o amenințare în punctul zero, este de fapt un lucru firesc care nu ne pune în pericol în nici un fel.
Micile reușite ne dau o stare atât de bună datorită unei substanțe chimice foarte importante din creier: dopamina. De fiecare dată când bifăm ceva, chiar și faptul că am făcut patul sau că am spălat toate vasele din chiuvetă sau că am pus prosop la baie, creierul ne dă o doză de dopamină. O recompensă naturală care ne motivează să continuăm.
Ai reușit să stai drept când ai livrat un mesaj? Victorie!
Ai scris prima propoziție din viitorul tău discurs? Victorie!
Ai reușit să vorbești liber 15 secunde despre un subiect? Victorie!
Acestea sunt semințele comunicării eficiente. Dacă le uzi zilnic, transmiți creierului tău că acelea sunt obiceiurile pe care trebuie să le transforme în automatisme. În așa fel încât, atunci când ești pe scenă, să poți livra mesajul fără să te mai gândești la fiecare pas în parte pe care trebuie să-l faci. Să livrezi prin automatism, fără efort. Dacă trebuie să te gândești la fiecare etapă pe care trebuie să te focusezi, te vei simți atât de copleșit încât livrarea prezentării va fi un dezastru.
Cum începi shiftul de 1%
Cheia e consistența. Repetă, repetă, repetă!
Zilnic câte puțin.
Nu ținta perfecțiunea. Nu există discurs perfect. Dacă întrebi 10 oameni cum li s-a părut o prezentare, sigur va fi măcar unul care va spune: „A fost ok, dar nu pe gustul meu”, „I-a cam lipsit empatia”, „N-a avantajat-o rochia aia deloc”, etc. La fel este și cu postările în social media sau reelurile pe care ne străduim atât de mult să ne iasă perfect. Sigur se va trezi măcar un urmăritor care va considera că nu sunt foarte reușite.
Ținta noastră ar trebui să fie progresul treptat: câte 1% pe zi.
Viața ta, cu un grad mai bun
Dacă te copleșește gândul că trebuie să ții o prezentare în fața unui public necunoscut, a unor clienți, parteneri de afaceri, CEO, ia-o încet. Cu 1% antrenament pe zi.
Îți garantez că-ți va fi mult mai ușor când vei ajunge în fața faptului împlinit.
Nu va fi perfect. Dar nici nu trebuie. Vei reuși, însă, să livrezi mesajul în condiții decente cel puțin.
Fără să uiți ce ai de spus.
Fără să leșini.
Fără să pari idiot.
Fără să livrezi mesajul papagalicește.
Așadar, nu trebuie să schimbi totul deodată. Ajustează-ți direcția cu câte un grad pe zi. Imaginează-ți unde poți fi peste un an, dacă începi de azi să faci câte o schimbare mică. Gândurile pozitive, obiceiurile bune sunt semințele pe care le uzi zi de zi ca să reușești să comunici eficient oriunde, oricând.
Care e schimbarea ta de 1% astăzi?
Hai să creștem grădina ta mentală împreună! Sunt aici ca să te ajut să faci primul pas. Să plantezi prima sămânță. Să faci schimbarea de un grad. În fiecare zi.
Să simți pe pielea ta cum schimbările mici te pot ajuta să vorbești eficient în lume, shifter!
Scrie-mi dacă ai nevoie de ajutor.
