Elena Lasconi putea ieși foarte elegant și câștigătoare din scandalul așa-ziselor fotografii compromițătoare la adresa lui Nicușor Dan și Victor Ponta.
Se putea salva, dar a ales să se detoneze. Cred eu, că doar din orgoliu, nu din strategie smart de campanie.
Îți spun mai jos o tactică eficientă și foarte des folosită la cel mai înalt nivel. De la președinți de țară, la premieri, șefi de instituții-cheie în stat, ministere, miniștri, parchete, etc. Sunt așa-numitele informații pe surse. Care pot fi date sub diverse forme. Fără nici o atribuire sau cu mențiuni mai generale: surse politice, guvernamentale, ministeriale, ale instituției de presă, surse care nu pot fi divulgate, care au ales să-și păstreze anonimatul, etc. Nu susțin deloc că felul în care este folosită tehnica de către politicieni este etică.
Puțin context înainte.
Cred că Lasconi a fost atât de traumatizată de ce i s-a întâmplat după anularea primului tur al alegerilor prezidențiale, încât n-a putut depăși deloc acel moment. Nedreptatea care crede că i s-a făcut i-a ucis din fașă orice șansă de redresare, regrupare, regândire a unei strategii electorale eficiente.
Lasconi a avut un moment „Mihaela, dragostea mea!” X 100.
Mircea Geoană s-a crezut președinte pentru o noapte, Lasconi s-a văzut pe scaunul lui Iohannis timp de mai multe zile.
Chiar s-a crezut, pentru câteva zile, prima femeie președinte din România. Valul de susținere de care a beneficiat în noiembrie 2024 a făcut-o să creadă că a fost pe bune aleasa poporului. A respins nejustificat ideea că scorul extraordinar pe care l-a obținut a fost, de fapt, un vot de blam pentru ceilalți candidați. A crezut sincer că toți oamenii au votat-o datorită calităților, personalității, competențelor personale și profesionale.
După publicarea acelor fotografii, și-a săpat singură groapa. Și, foarte posibil să-l fi făcut pe Nicușor Dan președinte. Sau măcar să-i fi dat un brânci generos în față.
Cum putea ieși elegant, chiar câștigătoare din această situație?
Putea să apeleze tactica de care spuneam mai sus.
Dădea fotografiile unui jurnalist dornic să arunce o bombă pe piață înainte de vot. Din presa TV, online, scrisă. Dar fără să spună că fotografiile vin de la Lasconi. Sunt mulți jurnaliști dispuși să accepte un astfel de troc de dragul exclusivității și audienței.
Instituția de presă publica fotografiile, spunând că le-a primit pe mail sau pe orice platformă digitală. Invoca protejarea sursei, în baza multor legi (Constituția României, Legea Audiovizualului, Codul de Procedură Penală, codurile deontologice ale jurnaliștilor (deși nu sunt legi în sine), jurisprudența CEDO).
Jurnaliștii puteau chiar spune că fotografiile nu au putut fi confirmate independent, ca să se pună și ei la adăpost de procese, blam public în caz că ulterior se dovedeau a fi fake news. Este o formulare folosită des și de jurnaliștii străini. Inclusiv de BBC, CNN, The Guardian, etc. Pentru publicarea fotografiilor puteau invoca interesul public, având în vedere votul important de duminică și faptul că alegătorii trebuie să pună ștampila înformați. Apoi puteau cere autorităților verificarea pozelor.
Ulterior, jurnaliștii ar fi contactat-o pe Elena Lasconi pentru o replică, un comentariu. Ea ar fi spus că nu a știut de existența fotografiilor, că le vede pentru prima dată, că nu știe dacă sunt adevărate sau nu, că cere expertizarea lor autorizată și că solicită explicații din partea contracandidaților acuzați de întâlnirea cu Florian Coldea.
Vedeți astfel de tactici aproape zilnic la televizor, în presa online, scrisă. Multe din știrile care apar pe surse sunt, de fapt, date chiar de actorii principali: președinte, premier, miniștri, parlamentari, șefi de partide, politicieni, persoane publice, șefi de instituții.
Dau un exemplu. Și-l puteți extinde la orice nivel, orice domeniu.
Când un premier vrea să anunțe creșterea unui impozit, dă personal informațiile pe surse unui jurnalist sau chiar tuturor. Îi cheamă la Guvern, le spune despre ce este vorba , dar cere să nu fie citat deloc. Jurnaliștii vor difuza știrea citând surse guvernamentale, surse apropiate premierului, surse politice, surse ale instituției de presă. Care este scopul? Să testeze piața. Să vadă cum reacționează publicul, dacă actorii vizați se revoltă sau nu și cum. Dacă iese scandal, cu prima ocazie în care șeful Guvernului este întrebat public de subiect, va nega, va spune că nu există așa ceva pe masa lui. Că e o născocire a presei. Dacă iese bine, își va asuma și va merge mai departe cu măsura.
Da, știu. Sună stupid ca presa să accepte să fie făcută de rahat în acest fel, dar se întâmplă mult mai des decât vă puteți imagina. Și totul vine din disperarea pentru audiență. În mod normal, presa nu ar trebui să fie de acord, să fie părtașă la așa ceva, să fie folosită, manevrată de interesele nimănui. În realitate, sunt foarte puțini jurnaliști care refuză să intre în acest joc murdar, manipulator. Dar își asumă prețul că oamenii nu vor găsi acea informație și la ei. Hilar este când aceeași informație apare peste tot în presă, chiar în același timp, și fiecare jurnalist în parte spune că el a obținut-o pe surse.
Tactica este atât de des folosită în România, încât mă întreb de ce jurnalista din Elena Lasconi a ales să se expună atât de mult, în vreme ce abordarea cealaltă era mult mai sigură pentru ea. Poate ar mai fi câștigat ceva capital politic prin victimizare. Poate ar mai fi convins câțiva votanți că ea este singurul candidat corect din cursa prezidențială, că este singură împotriva tuturor, că plătește pentru că refuză să fie marioneta serviciilor secrete, ale intereselor politice, economice oculte, secrete, pe la spatele cetățenilor. Și na dovada!
În acest moment nu se știe dacă fotografiile sunt fake sau nu. Un expert a făcut o analiză și spune că pozele sunt generate cu inteligența artificială.
Și Nicușor Dan și Victor Ponta spun că fotografiile sunt false.
Dar nici nu mai contează.
Drept dovadă, festivalul de meme-uri care au apărut de azi noapte până acum. În social media mulți parodiază fotografiile. La întâlnirea virtuală cu Coldea au fost, de fapt, Ciprian Marica, Donald Trump, Nicolae ceaușescu, Gordon Ramsay, Papa Francisc, chiar și Elena Lasconi.
Problema Elenei Lasconi este că, nu mai este deloc credibilă din cauza felului în care s-a comportat de când i s-a luat turul doi. Deși nu știm dacă pozele sunt sau nu reale, publicul o taxează ca și cum ar minți. O cataloghează ca pe o femeie disperată, o țață care nu acceptă înfrângerea. Mai ales că acest episod vine după prestațiile jalnice din cele 3 dezbateri electorale. Când a vorbit mult și prost, a făcut circ, l-a alergat pe Nicușor cu biblia.
Ca orice candidat curajos, Elena Lasconi și-a închis telefonul astăzi. Refuză să explice cum a primit fotografiile, de la cine, cât este de credibilă acea persoană, dacă a verificat pozele prin surse independente, dacă a cerut expertizarea fotografiilor.
Ca jurnalist cu peste 20 de ani de televiziune, Lasconi ar fi trebuit să știe că tot codul deontologic al jurnalistului îl obligă să confirme informațiile, fotografiile, înregistrările video din cel puțin 3 surse. Având în vedere, însă, că trăim în era inteligenței artificiale, verificarea ar trebui făcută din câte surse este nevoie ca să obțină confirmarea fără echivoc. Dacă verificarea nu poate fi făcută temeinic, dar alege totuși să folosească pontul, trebuie neapărat să precizeze că nu a putut stabili autenticitatea 100% a acuzațiilor.
Și mai trist este că războiul celor doi contracandidați se dă pe câmpul de luptă al aceluiași public.
Și-mi e teamă că cearta ca la scara blocului va favoriza candidații suveraniști. Foarte curajoși. Bărbați de stat care n-au putut face față presiunii dezbaterilor electorale.
SURSA FOTO: Facebook Elena Lasconi
