Spune sincer, de câte ori te-ai supărat pe tine când refuzi oportunitățile să vorbești în public pentru că le privești ca pe probleme?
Să știi că nu ești singur. Foarte multi profesioniști resping pe bandă rulantă invitațiile pentru că le este frică. Să nu leșine pe scenă. Să nu uite ce au de spus. Să nu se facă de râs. Să rămână fără glas din cauza emoțiilor.
Sunt foarte mulți experți 100% pregătiți în domeniul lor de care n-a auzit nimeni. Pentru că nu comunică. Nu se expun. Nu arată lumii ce știu, ce pot să facă. Nu conving. Nu vând. Pe de altă parte, sunt frustrați pentru că alte persoane, mult mai slab pregătite decât ei, le iau fața, clienții, contractele. Pentru că știu să comunice. Se expun. Arată lumii ce știu, ce pot să facă. Conving și vând, în ciuda expertizei îndoielnice.
Pregătirea și livrarea unei prezentări nu este, însă, rocket science.
Vorbitul în public, pe scenă, la televizor, în social media poate fi digerabil și chiar plăcut. Cu pași clari și antrenament. Repetiție. Repetiție. Repetiție.
În acest articol te ajut să faci shiftul de la problemă la oportunitate ca să devii vizibil prin mesaje transmise clar, corect, concis, coerent, convingător.
Tot ce ai de făcut este să:
* accepți următoarea oportunitate de a vorbi în public;
* iei lângă tine un carnețel și un pix ca să-ți notezi ideile de care ai nevoie;
* deschizi prezentarea video pe care o iau ca studiu de caz ca să vezi foarte aplicat cum am pus în scenă fiecare pas.
Îți spun fiecare etapă prin care am trecut când am pregătit și susținut una din ultimele prezentări.
Orice discurs începe cu o invitație. În luna martie, mi s-a propus să susțin un discurs de 10-15 minute la o gală de leadership feminin. Tema a fost la alegere.
Am avut timp cam 3 săptămâni să mă pregătesc.
Și acum începe munca pentru prezentare.
Pasul 1: IDEEA
Timp de câteva zile am lăsat informația la dospit ca să se așeze și inspirația să randeze în fundal.
Pasul 2: CONDIȚIILE
Între timp, am cerut de la organizatori fotografii și înregistrări video cu sala în care voi vorbi. Ca să mă pot integra deja în peisaj. Să mă vizualizez pe scenă, în fața publicului. Să îmi dau seama ce potențial are. Cât este de lată, de lungă, cum este aranjată, cum arată scaunele, luminile. Ca să știu cum mă pot mișca, cât de confortabil va sta publicul ca să mai aibă nervi să mă asculte. Discursul meu era introdus la final, ca momentul surpriză al serii. Cum arată decorurile ca să știu cum mă îmbrac și ce culori să aibă hainele. Există sau nu proiector și ecran pentru suport vizual. Voi vorbi la microfon sau voi avea lavalieră. Câți oameni vor fi în public. Cine este publicul. Ce nivel de pregătire are.
Așa am aflat că voi susține prezentarea pe scena unui teatru, voi vorbi la microfon, iar publicul era format din aproape 100 de femei antreprenor, demnitari, șefi din instituții.
Pasul 3: TEMA
Am început să mă gândesc la subiectul despre care vreau să vorbesc. Cum și eu sunt femeie antreprenor mi-am dat seama că aș putea vorbi convingător, din inimă, din propria-mi experiență, despre frica în business.
Pasul 4. POVESTEA
Am început să mă gândesc la povestea cu care să-mi încep prezentarea. Un story relevant pentru mesajul pe care voiam să-l transmit. Mi-am făcut o notiță în telefon și am trecut acolo orice amintire mi-a venit în minte pentru ca în final s-o aleg pe cea mai potrivită. Indiferent de contextul în care vorbești, ai nevoie de o poveste cu care să începi mesajul. Chiar și cifrele, faptele, graficele au nevoie de o poveste pentru că în spatele lor sunt oameni. Din acea poveste trebuie să curgă mai departe concluzia discursului. Povestea te ajută să te conectezi cu publicul, să creezi emoție, să-ți faci mesajul ușor de înțeles și reținut.
În final, am ales să deschid prezentarea cu o amintire din copilărie. Despre cum Buia, străbunica mea, turna în cositor ca să-i scape pe oameni de frici. Dă play prezentării ca să vezi exact cum am formulat, explicat conceptul și cum am condus această amintire spre cum gestionez eu frica în antreprenoriat, inspirată de acest descântec.
Pornind de la poveste, practic am început să construiesc firul roșu al discursului. Un laitmotiv la care m-am întors pe tot parcursul subiectului, în așa fel încât mesajul să fie ca un cerc care se închide perfect la final.
Pasul 5. ÎNTREBĂRILE
M-am gândit la ce întrebări cu sens aș putea adresa publicului ca să-l implic în momentul meu. Să-i arăt că nu urmează un monolog plictisitor, ci o conversație. Întrebările sunt un truc foarte eficient ca să ții audiența în filmul tău. Dă play ca să vezi cum am aplicat această tehnică.
Pasul 6. DETALIILE
Mi-am notat în telefon exemple concrete în care mi-a fost foarte frică în carieră și cum am transformat starea de panică într-o superputere. Am selectat 3 amintiri, care mi s-au părut mai relevante și mai puternice. Dă play mai departe ca să vezi exact cum am legat povestea de aceste exemple.
Pasul 7. ANCORAREA ÎN PREZENT
Am căutat o legătură firească prin care să unesc trecutul cu prezentul. Ca o punte prin care să explic cum gestionez azi frica în afacerea mea. Frica de eșec, faliment. Frica să nu devin irelevantă. You name it. Dar și cum îmi ajut cursanții SHIFT să-și depășească propriile frici pe care le au când trebuie să vorbească în public. Dă play ca să vezi concret cum am aplicat adaptarea la prezent.
Pasul 8: RECUZITA
Am căutat o recuzită relevantă pentru discursul meu. ce obiect aș putea să folosesc ca să mai sparg gheață într-un punct la discursului. Am ales telefonul mobil. În video vezi cum m-am folosit de el ca să creez un moment memorabil la final de discurs.
Pasul 9. ÎNCHEIEREA
Am pregătit finalul discursului. Concluzia. M-am gândit la ce mesaj puternic pot să transmit. Un take away pentru audiența mea pe care să-l aplice chiar din acel moment. Să le fie măcar un pic mai bine în business după prezentarea mea. M-am gândit și cum pot să implic din nou publicul în discurs în așa fel încât mesajul să fie unul memorabil. Și mi-a venit ideea să facem un exercițiu practic, simbolic, dar care să transmită un mesaj clar, motivant, de creștere a încrederii în propriile forțe. Ideea că putem răzbate și prin furcile caudine dacă transformăm frica într-o superputere pe care să construim, în loc s-o lăsăm să ne pună la pământ. Să ratăm oportunități după oportunități. Să ne izolăm. Să nu afle nimeni despre noi, despre ce știm să facem, cum putem ajuta. Am și filmat în stil selfie momentul chiar pe scenă ca să-l postez ulterior ca reel și să arat comunității mele ce public fain și responsiv am avut. Și cum am reușit să-l mobilizez, să participe activ la prezentare. Astfel de clipe îți construiesc autoritatea, credibilitatea. Te poziționează ca profesionist în nișa ta. Creează sentimentul de „Vreau și eu. Pot și eu.”. Dă play prezentării ca să vezi concret cum am interacționat cu publicul și ce răspuns am primit.
Pasul 10. PROPOZIȚIILE-CITAT
Am scris cuvânt cu cuvânt propozițiile de început și final. Este important ca primele cuvinte pe care le spunem când susținem o prezentare să fie „bombă”, ceva cu adevărat interesant, captivant. Mesaje care pot deveni citat. Cârligul care convinge publicul să ne urmărească până la final. Asta înseamnă că tăiem tot balastul de propoziții care nu fac altceva decât să ne consume timpul și să ne alunge audiența: „Îmi pare bine să fiu aici …”, „Am emoții, dar văd eu cum o scot la capăt …”, „Azi vreau să vă vorbesc despre …”, „Mulțumesc organizatorilor pentru onoarea pe care mi-au făcut-o …”, „Nu prea m-am pregătit, dar văd eu ce vă zic …”etc. La fel de importantă este și ultima propoziție. Oamenii vor pleca acasă cu acea idee. Adică tăiem irelevantele: „Cam atât am avut de spus.”, „Gata. Am terminat.”, etc.
Pasul 11: IMAGINEA
Am început să mă gândesc cum mă îmbrac. Fiind o gală, nu puteam să mă duc în jeanși și teniși, cum mă îmbrac aproape zi de zi. Așa că mi-am cumpărat o rochie nouă, mai lejeră, care să mă avantaje cât de cât având în vedere că-n ultimele luni m-am îngrășat 10 kilograme. Mi-am făcut programare la vopsit ca să nu urc pe scenă cu rădăcinile crescute, mai ales că am tot părul alb. Mi-am făcut programare și la manichiură și pedichiură ca să am ungiile îngrijite. Am încercat să-mi aloc timp și pentru un minim de machiaj. Acest pas nu mi-a ieșit pentru că în ziua respectivă am fost full. Mi-am dat doar cu ruj. Dar nu m-a deranjat deloc, mai ales că eu promovez naturalețea în orice context. Mă fardez foarte rar, așa că nu a fost ceva ieșit din comun, deși eram singura femeie nemachiată din sală.
Pasul 12: REPETIȚIA
Am început antrenamentul pentru livrare. După ce am avut o structură clară pentru întreg discursul, am început să:
* citesc cu voce tare tot ce am scris. De multe ori. Până mi-au intrat în sistem ideile, fără să le învăț papagalicește. Nu recomand nimănui să învețe pe de rost pentu că dacă uită un cuvânt, se blochează și e greu să se repună pe linia de plutire. Ba chiar lapsusul poate fi total, caz în care prezentarea se transformă în fiasco. Antrenarea discursului cu voce tare te ajută și să-ți dai seama ce propoziții sunt în plus, ce lipsește, cum să treci firesc de la o propoziție la alta. Cuvintele de legătură sunt extrem de importante pentru că omogenizează discursul, îl fac natural, ușor de urmărit.
* mă înregistrez audio-video ca să-mi observ limbajul corpului, mimica, gesturile. Să aud cum vorbesc, dacă am coerență, ăăăă-uri, tonul potrivit al vocii, cuvinte pe care îmi e greu să le pronunț (și să le înlocuiesc cu altele care-mi vin natural).
* mă cronometrez în timp ce vorbesc liber despre subiect ca să văd real cât timp îmi ia să-l livrez. În așa fel încât să mă încadrez în timpul dat de organizatori. Este total neprofesionist să nu curățăm discursul de balast și să consumăm timpul cu mesaje sforăitoare care par că nu se mai termină. Este lipsă de respect atât față de noi, cât și față de public și gazdă.
Pasul 13. ALIMENTAȚIA
* Cu o seară înainte m-am culcat devreme ca să fiu odihnită.
* În ziua prezentării am băut doar o cafea, până la 9 dimineața, în așa fel încât să nu amplific emoțiile. Excesul de cofeină amplifică stresul, crește nivelul cortizolului din corp. Da, și eu am emoții de fiecare dată când sunt pusă în fața unui eveniment, public nou. Pentru că nu știi cum te primește, dacă rezonează cu tine, etc. Creierul nu este construit să ne facă fericiți, ci să ne apere de pericole. Un discurs ratat ne pune în pericolul de a părea idioți, nepregătiți, pseudo-profesioniști, superficiali. Moment în care am prefera să ne îngroape direct, decât să mai dăm ochii cu cei care au asistat la moartea noastră.
* Toată ziua am mâncat corect. Mic dejun, prânz și early dinner cu minim 30 de grame de proteine. Multe fibre și legume. Cina am luat-o la 17:00, cu 2 ore înainte de eveniment: piept de pui la grătar (cam 300 de grame), cartofi la cuptor, o porție mare de salata verde cu castraveți, lâmâie și ulei de măsine. Am evitat practic să nu-mi ghiorțăie mațele de foame pe scenă sau să mă simt prea plină, ca un sac plin cu cartofi care nu poate fi îndoit. Dac-aș fi mâncat ceafă de porc cu cartofi prăjiți înainte de prezentare, energia pe care ar fi trebuit s-o consume creierul ca să mă ajute să livrez în condiții cât mai bune discursul, ar fi folosit-o stomacul ca să potolească bătălia dintre ceafă și cartofi. Digestia durează mai mult când mâncăm alimente îmbibate în ulei, cu grăsimi nesănătoase.
* Până la ora 19:00, când am susținut prezentarea, am băut doar apă plată la temperatura camerei. Ca să nu-mi irit corzile vocale și să-mi conserv vocea. Nu recomand sucurile acidulate, apa carbogazoasă pentru că puteți râgâi pe scenă. Dacă aveți microfon, imaginați-vă efectul. Nimeni nu vrea să scotă un grohăit involuntar în fața a zeci, sute de oameni.
Pasul 13: SPORT
În ziua respectivă nu am putut ajunge la sală, dar, ca să mă relaxez și să împrăștii grijile inutile (care în 90% din cazuri nu se adeveresc niciodată), am făcut un tur de parc. În total, cam 1:20h de mers pe jos în ritm rapid. A fost soare și m-am bucurat de natura înverzită, rațele de pe lac, aerul reconfortant. Mișcarea îmbunătățește respirația, detensionează organismul și-l obosește. E bine asta. Dacă, de exemplu, îți tremură picioare când vorbești în public, e bine să ți le miști, să faci exerciții ca să le obosești. Când vei urca pe scenă vor fi prea obosite ca să mai tremure. La fel poți face pentru orice te deranjează. Îți tremură mâinile, ridică greutăți. Îți tremură vocea, fă niște exerciții de dicție, vocalize sau pur și simplu spune ce-ți trece spontan prin minte ca să-ți pregătești creierul pentru vorbit. Roșești sau îți transpiră palmele, ține ceva rece în mâini înainte și îți vei regla temperatura corpului.
Pasul 14: NEPREVĂZUTUL
Nu poți pregăti sotul. întotdeauna vor apprea situații la care nu ai avea cum să te gândești. Și e bine să urci pe scenă cu relaxarea că dacă se întâmplă ceva, e ok să reacționăm firesc, fără să ne panicăm. Mie, de exmplu, câd am coborât de pe scenă, mi s-a înfipt un toc în scară și mi-a ieșit pantoful din picior. Am avut lejeritatea să nu mă crizez și să creez o scenă amuzantă. Am zâmbit, mi-am scos ambii pantofi, i-am ridicat a trofeu ca să-i vadă toată sala și m-am dus desculță la locul meu. Sala nu m-a judecat, ci m-a aplaudat. Vezi aici momentul.
Pascul 14. HAI ȘI TU ACUM!
Acum nu-ți mai rămâne decât să urci pe scenă și să vorbești eficient în lume, shifter.
Dacă te-ai încurcat la anumiți pași sau crezi că n-ai nici o poveste relevantă de spus, dă-mi de veste și te ajut să-ți construiești următoarea prezentare în public ca să îți pui în valoare know-how-ul. Să devii vizibil. Să strălucești. Să devii o autoritate în domeniul tău. Să-ți construiești un brand personal puternic, care inspiră încredere.
Te ajut să-ți pui profesionalismul să lucreze pentru tine, nu invers.
