Probabil ați auzit sau citit în aceste zile despre jurnaliștii înregistrați pe ascuns de George Simion cu scopul de a-i „compromite”.
Și ați auzit sau citit depsre informațiile ON THE RECORD și OFF THE RECORD.
Explic mai jos ce înseamnă acești termeni și cum pot fi folosiți atât de jurnaliști, cât și de politicieni, președinți de țarp, premieri, miniștri, prefecți, primari, șefi de instituții-cheie, companii, profesioniști din orice domeniu sau pur și simplu de orice persoană care vrea să reclame un abuz, o șpagă, un eveniment de interes public.
Dar să pornim de la cel mai folosit concept. Ce înseamnă ON THE RECORD? 🎤🎥📺
Dau un exemplu concret.
Un jurnalist merge la o discuție cu președintele AUR. Ambii stabilesc de la bun început că subiectele sunt on the record. Adică pot fi publicate, difuzate în presă cu citarea exactă a sursei și fix cu cuvintele folosite. „George Simion se retrage din cursa pentru prezidențiale după confruntarea cu Nicușor Dan, în care a făcut declarații controversate. Anunțul a fost făcut, în exclusivitate pentru televiziunea poporului, chiar de către liderul AUR.”, să presupunem. 🤓 Așadar, informația ajunge în mass media exact cum a fost livrată, cu citarea explicită a persoanei care a oferit informația. Repet, doar dacă ambele părți au stabilit statutul conversației ÎNAINTE să fie rostite primele cuvinte. Dacă este îndeplinită această condiție, absolut tot ce se discută la acea întâlnire poate fi publicat sau difuzat. Aceasta este cea mai răspândită modalitate de a oferi informații jurnaliștilor și publicului larg.
Informațiile on the record sunt și declarațiile și conferințele de presă. Declarațiile din timpul emisiunilor sau interviurilor televizate sau scrise. On the record sunt și toate postările setate public din social media.
Fac și o mică dezvăluire dintr-o situație atipică, pe care am trăit-o personal când eram corespondent special de la Guvernul României a fost o vizită a premierului Călin Popescu Tăriceanu în Oradea. Era tot un context electoral. La un moment dat, între activitățile publice, șeful Guvernului, împreună cu alți lideri ai partidului, printre care și Ilie Bolojan, la acea vreme primar, au decis să se oprească la o terasă din centrul orașului. Jurnaliștii au fost ținuți la o distanță destul de mare, în așa fel încât să poată surprinde doar câteva cadre de la depărtare, dar fără sunet. Era o situație inedită. Nu-i vedeai des, la acea vreme, pe politicieni într-o situație atât de relaxată. Am fost singurul jurnalist care a reușit să se așeze la masă cu ei și să aducă operatorul aproape ca să înregistreze și ce vorbeau. Ca informație din culise, am descoperit că lui Teodor Meleșcanu îi place să spună multe bancuri. 😄
Și aici intervine mesajul pe care îl vedeți scris în această fotografie. La un moment dat, a vrut să spună și o glumă fără perdea și a zis:
„Lasă că după ce pleacă cu camerele o să îți povestesc ceva.”
Acel moment a fost o combinație de on the record cu off the record. Mie mi-au permis să filmez scena de aproape și să difuzez înregistrarea pe post. Ceilalți reporteri și cameramani nu au primit, însă, acordul.
Ce înseamnă OFF THE RECORD?
Să lucrăm tot pe exemplul de mai sus.
VARIANTA 1 🤐
George Simion cheamă un jurnalist la el în birou și, înainte să înceapă discuția, îi spune că absolut tot ce va spune este off the record. Adică nu poate publica sau difuza nici un cuvânt, nicăieri. Mesajul este doar spre informarea reporterului ca să-i ofere un context despre ce s-a întâmplat, ce se petrece în prezent, ce urmează să facă politicianul. Scopul este să-l ajute pe jurnalist să fie pregătit pentru viitor sau să știe în ce direcție să urmeze o anchetă, un interviu și să pună întrebările potrivite ca să scoată oficial acea informație. Dar, repet, nu are voie să folosească informația în sine sau să spună de unde o are. Poate transmite informația sueriorilor din redacție, dar instituția de presă nu o poate folosi. Codul deontologic al jurnalistului îl obligă să păstreze secretul.
Aici intervine judecata ziaristului. Trebuie să filtreze informațiile, să le verifice, să decidă dacă le folosește sau nu ca punct de pornire în știrile următoare. Foarte mulți politicieni, premieri, miniștri, șefi de instituții, etc, folosesc acest avantaj, dar mint, induc în eroare, spun adevăruri prin omisiune ca să-ți atingă obiectivele, de regulă obscure, ilicite.
În acest caz avem două variante. Fie informația nu trebuie să transpire niciodată, nicăieri, lucru stabilit ferm înainte de discuție.
Fie sursa permite jurnalistului să ceară ulterior informații oficiale de la partidul AUR, ca să rămânem la cazul pe care lucrăm. Sau, mai este varianta în care Simion i-ar spune jurnalistului ca, la prima ocazia când va fi, să zicem, pe holurile Parlamentului, unde este foarte multă presă, să îi adreseze întrebarea. Pentru că este spațiu public, un moment oficial, cu microfoanele și camerele de luat vederi pornite. Adică Simion ar fi pus în situația să anunțe public retragerea, cu toată presa de față. Există, însă, și posibilitatea să-l fi manipulat pe jurnalist și să nege scenariul, dacă nu crede că este momentul oportun să facă acest pas.
Din păcate, se mai întâmplă rar și ca unii jurnaliști să încalce acest principiu sfânt în presă. Fix cum a procedat și George Simion. Un jurnalist care nu respectă informația off the record nu este, însă, profesionist. Iar gestul îi aduce trafic, vizibilitate, îl poziționează ca pe un reporter cu surse bune doar temporar. Își pierde credibilitatea instant. A doua oară nu va mai primi astfel de informații, nu va mai fi chemat, iar colegii de breaslă se vor feri de el.
Acum, din punct de vedere tehnic, discuțiile precum cea pe care ați văzut-o în înregistrarea făcută fără știința jurnaliștilor, sunt din start off the record. Sunt menite să stabilească cadrul premergător unui eveniment. Sunt detalii administrative, să spunem. Ca un fel de prospecție înainte de un eveniment. Sau ca vizionare unei case înainte s-o cumperi. Cu alte cuvinte, nici jurnaliștii, nici George Simion nu aveau de ce să anunțe din start că acea conversație este off the record, varianta 1. Nu se face așa ceva pentru că nu are sens. Sau nu avea până acum.
Am fost jurnalist 25 de ani și nu-mi amintesc ca vreodată se se mai fi întâmplat o asemenea situație. Dar sunt sigură că, după acest incident, jurnaliștii își vor acoperi mai bine spatele.
VARIANTA 2 🎤🎥📺
Informațiile off the record sunt folosite, însă, și ca armă de testare a unor măsuri guvernamentale.
Din păcate, clasa politică din România a abuzat de acest scut în prea multe situații, cu acordul tacit al presei.
Sistemul funcționează așa. În cazul pe care lucrăm, Simion ar chema jurnalistul la el în birou, i-ar spune că discuția este off the record, DAR îi spune că poate folosi informația în presă FĂRĂ să îl citeze. Cum ar suna această știre? „George Simion se va retrage din cursa pentru prezidențiale după confruntarea cu Nicușor Dan, în care a făcut declarații controversate. Anunțul a fost făcut, în exclusivitate pentru televiziunea poporului, de persoane apropiate liderului AUR.” Alte sintagme folosite, prin care se maschează adevărata sursă, sunt: „lideri AUR din eșalonul 2”, „surse din echipa de campanie a suveranistului, „surse din anturajul lui Simion” sau pur și simplu „surse de încredere pentru televiziunea poporului.”
Demnitarii, politicienii, șefii de instituții aplică această tehnică pentru că vor să testeze reacția publicului, fără să fie implicați, arătați direct cu degetul. Pe scurt, își maschează lașitatea și agenda proprie prin intermediul presei.
Un exemplu concret este discuția pe care a avut-o premierul Marcel Ciolacu anul trecut cu jurnaliștii în care i-a informat că PSD lucrează la scenariul înlocuirii cotei unice cu impozitul progresiv. Adică fiecare român urma să plătească taxe în funcție de cât câștigă. Șeful Guvernului a aruncat informația pe piață ca să ajungă și la sindicate, patronate, oamenii de rând prin intermediul presei. După ce a văzut ce reacții virulente a iscat eventuala măsură fiscală, a renunțat la plan. De multe ori, cei care testează astfel piața și primesc un răspuns negativ, cu prima ocazie publică acuză presa (culmea!), de dezinformare și îndeamnă opinia publică să-și ia informațiile doar din surse oficiale. Observați, sper, ipocrizia, tupeul, nemernicia.
Dar! De ce acceptă mass media acest tip de transmitere a informațiilor? Pentru că au nevoie de știri și dezbateri cu care să umple jurnalele de dimineața până seara (mă refer la televiziunile de știri). Iar presa online, să aibă trafic. Pentru că audiența înseamnă bani.
Presa privată nu are ca obiectiv doar (impus de legi, coduri deontologice) servirea interesului public, ci și profitul. Fără bani, n-ar putea face investiții, plăti salarii, etc. Presa privată nu primește bani de la stat.
Anumite instituții sunt, însă, plătite prin reclama pe care partidele politice, instituțiile publice o cumpără mascată sub formă de interviuri, prezență în emisiuni, știri și dezbateri pozitive (deci mincinoase, manipulatoare, exagerate). Ceea ce, evident, nu este în regulă. În această categorie nu intră reclamele pe care le vedeți în campania electorală pe site-uri sau la televizor. Acelea sunt conforme cu legea și trebuie să aibă menționate obligatoriu codurile de identificare ale fiecărui candidat în parte.
În concluzie, informația poate să circule către publicul larg prin multe pârghii. Ele trebuie stabilite, însă, foarte clar înainte să deschidem gura.
Sistemul de livrare a informațiilor ON THE RECOR și OFF THE RECORD nu este folosit doar în România. Este un limbaj universal, folosit la nivel planetar, indiferent de țară, continent, cultură, metehne, obiceiuri.
Sper ca acest incident, fără precedent, să seteze și un cadru legal mai clar prin care să fie protejată partea vulnerabilă. Atât jurnaliștii, cât și intervievații.
