Analizez confruntarea televizată Nicușor Dan – George Simion la Euronews România.
Unii ar putea spune că Nicușor Dan a câștigat dezbaterea prin discursul rațional, calculat, relaxat, presărat cu umor fin, replici tăioase, ironii pertinente. Pot susține că a fost deopotrivă sclipitor și cu bun simț
Alții ar putea spune că George Simion și-a consolidat încrederea pe care o are de la votanții săi și a atras și alți susținători datorită atitudinii de lider care poate să țină în frâu pe oricine. Care vorbește despre orice subiect, peste orice contracandidat. Care e relaxat. Mereu mereu în gardă, cu replicile la el, cu tonul potrivit de luptă, carismatic, stăpân pe el.
Ce am văzut la Nicușor Dan
Pentru prima dată, Nicușor Dan mi s-a părut mult mai bine pregătit. A fost mai prezent și mai relaxat la această dezbatere decât la celelalte confruntări. Nu s-a mai comportat ca o gospodină care și-a lăsat sarmalele pe foc ca să se ducă să-și cumpere borș din piață. S-a putut focusa pe subiecte ca să aibă viteză de reacție, să dea răspunsi spontane pertinente, replici de impact, cu umor fin. Și-a păstrat decența și rațiunea în ciuda comportamentului de bully al lui Simion.
Bile albe, bile negre
* și-a construit discursul pe știință, pe fapte, pe obiective mai clare, mesaj clar apreciat de mare parte din votanți. Asta poate fi și o bilă neagră, însă, pentru că bazinul alegătorilor care ignoră cercetările academice, datele științifice, faptele în favoarea conspirațiilor este destul de mare;
* a dat replici pertinente, de impact, spontane. Nu a mai pierdut oportunități de replici și explicații de care românii au nevoie. A avut, însă, și momente de blocaj. De exemplu, când jurnalista i-a cerut să dea 3 cifre importante pentru programul său de țară. Pur și simplu a amuțit timp de mai multe secunde. Momentul a fost stânjenitor. Și mai stânjenitor mi s-a părut răspunsul. Efectiv nu a știut ce să spună și a bălmăjit niște cuvinte, vorbe goale, fără conținut și fără să răspundă concret la întrebare. Las momentul în video;
* nu a coborât la nivelul contracandidatului ca să-și spună opiniile. A fost calm, relaxat, nu a ridicat vocea când Simion îl ataca sau îl acoperea fonic;
* discursul a fost coerent, cu puncte concrete, dar a fost presărat și cu multe populisme, promisiuni nefondate care nu țin de rolul președintelui.
Ce am văzut la George Simion
Pentru prima dată, George Simion nu a mai părut atât de bine pregătit. Practic, aseară am văzut de ce a refuzat să participe la celelalte confruntări electorale. Pentru că este evident că, cu cât se expune mai mult, cu atât scoate mai multe perle, spune mai multe prostii, gogomănii care lovesc puternic și în propriul electorat. Cu atât se detonează mai tare. Vezi dezvăluirile de la Digi24: casele de 1 euro pentru diaspora și cele de 35.000 pentru românii din țară au fost doar strategie de marketing. Nici o secundă nu a avut acest plan, ci a dorit doar să momească electoratul ca să-l voteze. Adică a spus pe șleau că programul lui electoral a fost o minciună ca să atragă. Problema este că votanții lui îi găsesc scuze. Sunt atât de talibani și înverșunați împotriva guvernărilor de până acum încât această informație nu ajunge la ei ca o minciună. Ba chiar am auzit oameni care-i justifică minciuna, o normalizează prin ignorarea evidentului: „E normal ce a făcut. Trebuia să atragă cumva votanții ca să scăpăm de Ciolacu și gașca lui”.
Bile albe, bile negre
* a folosit eficient tehnicile de ieșire din situații de criză, când nu știa sau nu voia să răspundă la întrebări. Divagarea, evitarea, parafrazarea subiectului sunt astfel de metode. Le-a aplicat des, pe principiul „Castravetele este o plantă legumicolă din familia Cucurbitaceae”. Cu alte cuvinte, indiferent ce te întreabă lumea, începi prima propoziție cu tema pusă pe masă ca să dai impresia că răspunzi punctual, dar duci instant subiectul la ce știi mai bine, la ce te interesează, de fapt, să spui. În cazul lui Simion: a acuzat guvernarea de partipriuri și presa de slugărnicie față de instituțiile statului pe bani românilor. Iar aceste subiecte prind foarte bine la public, mai ales că sunt pertinente și adevărate în mare măsură. Un exemplu de divagare este răspunsul pe care l-a dat la întrebarea jurnalistei despre casele de 1 euro și 35.000 de euro. Pur și simplu a bălmăjit răspunsul și a revenit la castravete. O altă tehnică pe care a folosit-o ca să iasă din situații de criză a fost „blame it on others”. Adică a dat vina pe alții ca să-și acopere neștiința și incompetența. Acestea sunt tehnici de manual, ca la carte;
* discursul a fost plin de populism ieftin, gol de conținut, cu lozinci generale, fără consistență, fără măsuri concrete și aplicabile. Din păcate, votanții lui nu-și dau seama câte gogoși au mâncat aseară și că în curând li se va apleca și vor vomita de la atâta cocă umflată și tăvălită prin ulei;
* a ținut sus subiectele de interes pentru votanții lui, dar și pentru mulți nehotărâți: conspirații de tot felul, antivaccinare, nepotismul, ineficiența, numărul prea mare de bugetari. Chiar i-a numit „paraziți” pe jumătate de milion de români. Ce nu a spus, însă, este că nu poate concedia 500.000 de bugetari pentru că ar bloca tot aparatul administrativ al țării, cu toate serviciile publice: taxe, impozite, adeverințe, etc. Pe lângă asta, este foarte greu să dai afară bugetari. Nici un guvern nu a reușit să facă asta cu adevărat pentru că toți merg în instanță, câștigă procesele și statul este obligat să-i repună în funcții și să le plătească salariile restante. Simion trebuia să explice mecanismul prin care va pune în practică această promisiune. Altfel trece de la fapte la vorbe;
* a vorbit simplu, în limbajul românului de rând. Mulți politicieni au impresia că cu cât complică mai mult discursul, cu cât vorbesc mai elevat, cu atât sunt considerați mai deștepți. Realitatea este fix invers. Cu cât vorbești mai simplu (dar, atenție! Nu simplist), cu atât câștigi mai mut public pentru că faci efortul să explici concepte, fenomene, termeni complicați pe înțelesul populației. Comportamentul și limbajul golănesc e preferat de mulți români care spun: „Bine i-a mai zis!”, „Ăsta lider! Uite cum vorbește!”. Pe de altă parte, singura modalitate prin care l-a putut acoperi pe Nicușor a fost prin ridicarea tonului, strigăte ca-n galerie, gesturi exagerate, intrarea peste adversar, obrăznicie, tupeu pe burta goală.
Confruntarea de aseară a fost, însă, o ocazie ratată atât de Nicușor Dan, cât și de moderatoare ca să insiste pe teme care ne dor pe toți, indiferent în ce colț al lumii trăim: poziția României față de războiul din Ucraina, expansiunea extremismului și riscul căderii României în autoritarism, subiecte pe care Simion a bătut câmpii cu brio. Inclusiv că nu l-ar aresta pe Putin dacă ar veni în România. În primul rând că președintele nu arestează pe nimeni și în al doilea rând că președintele Rusiei ar veni aici doar dacă ne-ar ocupa.
Rămâne de văzut dacă românii își vor lua țara înapoi pe 18 mai. Adică înapoi cu 36 de ani.
